PROSPECŢIUNI 1986:  Perimetrul  Vf.Negru - Dl.Mitaci (Cucu)

(Munţii Harghita de Sud, jud. Covasna)

Primul perimetru a fost cu totul deosebit. În primul rând pentru-că am fost "paraşutat" în perimetru de unul singur, cu un minim de cunoştinţe privind metodologia cartării geologice. Mi-aduc aminte că în prima zi m-am învârtit în jurul circului, iar când am vrut să pun punctele de observaţie pe hartă, am constat că nu încap toate, fiind prea înghesuite. Desluşirea terenului după o hartă cu curbe de nivel era pe-atunci destul de dificilă. Perimetrul a fost destul de sălbatec, de fapt cel mai izolat şi mai bine populat cu animale din câte mi-a fost dat să văd.

În mijlocul perimetrului, Dealul Porcului era areal e protecţie a vânatului, de fapt zonă de vânătoare selectă pentru şefii de partid (Maurer e fost unul dintre aceştia). La marginea unei poieni izolate era amenajat un foişor de vânătoare cochet, cu geamuri, covoare şi mobilă, iar în mijlocul poienii o hrănitoare pentru urşi. Aceştia trebuiau să se ridice în două picioare ca să ia din oasele atârnate pe un cadru, iar misiunea "vânătorului" se simplifica destul de mult. Apropiindu-mă şi neştiind despre ce este vorba, am început să mă înfior la vederea ciolanelor şi craniilor de animale rămase de la masa urşilor şi răspândite în jurul poienii. Cu adevărat groaznică a fost însă prima întâlnire cu un urs, de fapt o ursoaică cu pui. O zi ceţoasă de iunie, după ploaie, în vârful Dealului Porcului. Deodată un urlet infernal care a cutremurat pădurea, iar mie mi-a îngheţat sângele. După ce mi-am revenit am văzut umbra ursoaicei printre nişte copaci căzuţi, la vreo 20 m, iar mai încolo doi pui care au făcut imediat la stânga-împrejur. Aceasta nu a fost singura întâlnire cu ursul în acel an. Au mai fost şi altele cu porci mistreţi. După întâlnirea cu ursoaica m-am dus la director şi i-am spus că Dealul Porcului rămâne  pată albă pe hartă dacă mă lasă singur şi aşa am avut onoarea să am însoţitor câteva săptămâni.

Cu A.Brotea şi I.Seghedi pe marginea craterului Cucu	Lângă "circ", pregătit pentru a ieşi pe teren	Ciuperci: pălăria şarpelui şi un hrib	La zmeură
Hercules	Întâlnire de gradul "0" cu Moş Martin	Moş Martin	Alte fiare prin pădurile din jurul craterului Cucu

Cel mai apropiat sat era Herculian, la vreo zece kilometri, dar peste un munte. Pentru a ajunge în perimetru trebuia parcurs un drum ocolitor foarte lung, de aproape 100 Km (Miercurea Ciuc - Malnaş - Biborţeni - valea Bradul). Pentru-că intreprinderea nu-mi asigura maşină, a fost necesar să găsesc altă soluţie şi anume un traseu peste munte pe care a trebuit să-l descopăr singur. Programul de lucru era cam următorul: lunea dimineaţa, cu rucsacul plin de mâncare, haine etc. luam trenul până în Tuşnad Sat, coboram, traversam satul, continuam pe un drum forestier până spre creasta muntelui (care separă judeţele Harghita şi Covasna), apoi pe drumuri de tractor până în partea cealaltă a muntelui cu coborâre în valea Bradul, total pe jos vreo 15 Km. Vinerea, cu rucsacul plin de bolovani (probe) făceam drumul invers, sâmbăta fiind zi de birou  (se lucra pe atunci).

Ca să suplinesc lipsa experienţei, aproape din fiecare punct de observaţie am luat câte o pietricică. La sfârşitul campaniei, la birou, am constatat după câteva probe că pot să le localizez cu destulă precizie pe hartă fără a verifica în prealabil datele din carnet. În plus, de un mare ajutor, au fost şi zilele petrecute împreună cu Ioan Seghedi şi Alexandru Szakacs de la Institutul Geologic al României, aflaţi în munţii Harghita de Sud în cadrul unei teme de cercetare. Tot ei mi-au spus despre biogeofizică şi m-au învăţat cum să folosesc bagheta.